Ai momente de neîncredere sau pur şi simplu nu ai încredere deloc în alte fiinţe umane? Dacă da, îţi faci un mare bine, crede-mă [oh the irony].Ăştia care vă puneţi încrederea în alţii, chiar nu vă înţeleg. Presupun ori că iubiţi drama din tot sufletul, ori sunteţi "retardaţi". Nu-mi explic altfel de ce v-aţi pune sufletul pe tavă pentru cineva care e posibil să nu merite asta. De fapt stai, e stupid să-ţi pui sufletul pe tavă oricum. Personal acum, eu nu cred că este cineva pe lumea asta care să merite să ştie ce gândesc eu, ce simt eu and whatever. Continuând, dacă eşti iubitor de dramă, te invit să te duci naibii. If you're born a drama queen, you'll die a drama queen. Dacă eşti doar "retardat", în sensul "îmi place să dau o a doua şansă", s-ar putea să mai ai leac dacă-ţi trage cineva un şut în cur. Da' ca lumea de tot. E posibil să mă mint pe mine cu ce am scris azi, dar nu mai contează. Cu sinceritate spun că azi nu-mi pasă că sunt ipocrită.
Ai avut momente frumoase cu o persoană, fie ele pline de bucurie, fie doar pasionale, fie naşpa. Ajungi deodată la punctul în care vrei atât de mult să scapi de persoana aia încât faci orice să nu o vezi. Şi când zic orice, păi chiar orice, chiar dacă asta presupune să nu ieşi săptămâni bune din casă pentru că, din fericire, eşti ocupat cu sesiunea, ceea ce-ţi oferă o scuză cât se poate de bună. La un moment dat se satură de tine and they just move on sau pui tu punct la tot carul ăla de nervi.
La final, ajungi in în punctul în care te întrebi : ai iubit sau te-a făcut fericit faptul că ai avut o companie plăcută ceva timp?
Schimbare de planuri, nu mai e valabilă ultima postare. :)
