27

Faptul că sunt necredincioasă nu are absolut nici o legătură cu ce voi scrie acum. Dar faptul că urăsc oamenii are o mare legătură.
Imaginează-ţi că ai în minte ta, în inima ta, în.... orice altă parte. Dracul ăsta cu aripi se gândeşte într-o zi să se materializeze. Dar nu în orice zi. Fix când eşti supărat, te simţi mizerabil. Eşti fericit nevoie mare ceva timp, uiţi de ce erai supărat, apoi într-o zi începi să te îndoieşti. Ingeraşul, ca să-ti dovedeasca el cât de adevărat e, îşi scoate aripile şi se aruncă pe geam. El cică zboară, dar ceea ce tu nu realizezi e că are aripi false şi că altă persoană îl ţine legat cu o sfoară ca să nu se facă prostul o clătită.
Ca să demonstrez cum funcţioneză acest teorie, voi folosi un exemplu din viaţa mea, fără însă a da prea multe detalii. E destul de veche treaba oricum.
Aveam o prietenă veche, într-un fel devenise universul meu. Împărţeam tot : gânduri, sentimente, amintiri ş.a.m.d. Ce n-am văzut eu? Era falsă în maniera discretă. De fapt, nu era în maniera discrtă... Asta se întâmplă când cineva e universul tău : nu vezi ce e de fapt. La final s-a dovedit a fi o mare curvă, iar eu devenisem şi mai mizerabilă decât eram la început.
Nu-ţi pune niciodată încrederea în cineva. Stai lângă el, observă-l şi pune-l în diverse situaţii ca să vezi cum reacţionează. Eu fac chestia asta de amuzament acum, tu fa-o ca să nu ţi se dea un mare şut în ... bot.

26

Fiecare om de pe planeta asta se crede special într-un fel anume. Omul are probleme, crede că numai el suferă atât sau crede că numai el e atât de fericit . Crede că hobby-ul pe care-l are îl practică numai el. Numai el manancă [caviar sau căcat, depinde de locul pe care-l deţine pe scara socială], numai el bea apă, numai el se cacă etc. Hai să-i zic o fază tare : cel puţin câteva milioane de oameni de pe planeta asta fac ce faci tu, trăiesc ce trăieşti tu, gândesc ce gândeşti tu, iubesc, fac sex.
Te invit să stai o întregă zi cu un om care dramatizează exact cum o faci tu în momentul ăsta. Garantat îl baţi p-ăla şi te baţi şi pe tine!

25

Pot să spun că m-am săturat de oameni. E cam aiurea să susţii o persoană cum poţi/ştii tu, iar persoana aia să aprecieze pe cu totul altcineva. Şi poate pe acel altcineva nici nu l-a prea interesat de persoana. Aş putea sa dau amănunte, dar chiar nu-mi face plăcere. Ţin minte că ultima dată când am păţit aşa, am promis că următoarea dată când voi păţi aşa, voi renunţa la oameni cu totul. Ei bine, a venit timpul să mă ţin de promisiune. Desigur, voi socializa din nevoie, dar atât cu relaţiile umane.
Sfat : prietenii online de obicei sunt cei mai ok, nu ştiu de ce.

24

Încercând să mulţumesc persoane m-a învăţat ceva : să nu o mai fac. În schimb, am făcut invers, îi las pe alţii să mă muţumească. Şi după ce că sunt egoistă, mai sunt şi critică. Tocmai de-aia unul din motivele pentru care am făcut blogul ăsta este să-mi torn egoul mare pe "foaie". Nu e prima dată când folosesc această paltformă de blogging. Am mai scris cam 3 ani pe alt blog, dar mi-am băgat picioarele pentru că am vrut ceva nou, am vrut s-o iau de la capăt. De asemenea, am primit sugestia de a scrie sub un alter ego pentru că la momentul la care mi s-a zis asta, nu puteam să mă exprim in anumite feluri. Am făcut asta un timp, pentru a căpăta ceva încredere, dar acum mă doare-n cot de ce cred alţii de persoana din spatele acestei postări. So here I am. Dacă regret ceva? Sincer, dacă nu aş fi trecut prin căcaturi, probabil nu mai eram azi aici. Nu vă gândiţi la cine ştie ce.
Mască n-am, de-obicei vreau ca oamenii să vadă cât de mult îmi pasă [deloc] când vorbesc cu ei, deci de o mască chiar nu am nevoie. Dacă nu-mi placi, îţi spun în faţă. Dacă nu ma crezi cu ceva, nu-mi pasă atâta timp cât eu ştiu că e adevărat, şi nici nu voi încerca să te conving prea mult.
Nu cred in Dumnezeu, nu cred nici în prietenie. Prietenia, pentru mine, e ceva temporar, e egală cu nevoia de cineva/ceva. Încredere în mine am cât pentru toată planeta, dar în alţii nu, prin urmare dacă vreau să-mi bag cucu', mi-l bag.
Calmul meu combinat cu sarcasm de obicei scoate lumea din sărite. Totuşi, nu-mi trebuie prea mult să ard un pumn in ochi cuiva care mă calcă pe bătături [chiar o fac].
Cred că asta a fost prima şi ultima dată când am vorbit aşa deschis despre mine. O adevărată provocare în viaţa asta ar fi să întâlnesc pe cineva la fel ca mine.

23

Tu! Da, tu! Ştii că oamenii sunt temporari? Dă-mi voie....Prefer numerele, deşi nu mi-a plăcut matematica niciodată. Oamenii sunt trecători, la un moment dat apare un drum bifurcat şi vă despărţiţi. De ce? Pentru că aşa vreţi, pentru că vă schimbaţi. Rămâneţi cu ceva de la celălalt, pentru că aşa îşi construiesc fiinţele umane o personalitate : iau câte o bucăţică de ceva ce le place de la fiecare om întâlnit. Până la urmă, eşti ce vrei tu să fii, drag.... cititor.
Nu împrumuta căci s-ar putea să te pierzi pe tine.

Pentru că azi îmi place această fotografie.