17

Paşii mei calzi ce lasă urme reci îmi zic azi să mă-nchid între patru pereţi vernil, dar nu ar fi asta un pericol pentru trupul meu dezgolit de căldura lumească a soarelui ciudat de trist. Întotdeauna m-am gândit că dacă aş fi avut ochii negri, alţii s-ar fi înecat în ei încercând să ghicească spre ce luminiţă bate şirul gândurilor mele, în schimb am primit nişte ochi cenuşii uşor de bătut şi goi, şi îmbrăcaţi, şi şterşi, şi umezi care îţi aruncă o privire cercetătoare şi în acelaşi timp scârbită de natura ta umană pe care sigur ai să ţi-o dai la iveală indiferent dacă mergi pe ciment sau pe un parchet în flăcări. Dacă azi mă uitam la palmele uscate, ieri mă uitam la palmele de copil curate şi-ncercam să-mi dau seama dacă foaia pe care scriu are vreun merit anume de-a o atinge cu picătura de suflet care cere să iasă afară să plângă şi realizez de asemenea că am întârziat în a-ţi oferi o explicaţie pentru care frigul îmi completează aburul cancerigen ce-mi iese din inima asta seacă şi dezbrăcată ca o nucă uscată de bătaia vântului tomnatic de dulce ca o cireaşă de mai. Te-ncurcă  faptul că aş compara cu ce simt ce e-n jurul meu însă aş putea foarte bine să-mi descos scheletul cu care scriu ce inima-mi dă afară către tine.

16

Proiectează-mi pe piele tatuajele amintirilor tale care dor sub soarele ce răsare odată pentru toţi cei care sărută malul şi se lasă purtaţi de valul ce ia fluturii abia născuţi primăvara şi-mi zboară în stomac de dimineaţa până seara.
Bat un cui şi agăţ în el o cană ca mai apoi să mă aşez pe jos şi să mă uit la praful ce iese din parchet. Mă inec cu praful alb şi în faţa mea îmi zâmbeşte eul sprijinit de caloriferul rece bocnă care emană un uşor miros de mucegai. Din parchet iese o floare albastră frumoasă din care am de ales s-o culeg sau să o las distrusă de eul meu uşor zâmbăreţ care acum îmi face cu mâna. Desigur până la urmă iau capul eului meu cu o sabie înfiptă în peretele scârbos de alb de care altă dată mă dădeam cu capul ca să-mi ofer o pedeapsă pentru crimele sentimentale comise.
Oftez şi-mi dau seama că poate pofteam amândoi doar să culegem floarea, închid ochii şi-mi dau seama că primesc o lovitură în spatele capului ca mai apoi să lovesc pământul şi să-mi dau seama că situaţia e ca o carte : dacă nu pui semn la pagina rămasă, pierzi esenţialul. Fragil mă târăsc din cameră şi constat că ce e-n mine moare încet şi-mi şopteşte să mă uit în oglindă şi-am să constat că eu sunt propriul meu cancer care nu mă vrea în afara propriului meu iad. Iau în calcul opţiunea înainte să simt mirosul de aer rece de pe balconul de unde observ o bătrânică jefuită, o mamă ce nu mai este mamă, sânge-n copaci, capete de draci, o fetiţă culegând maci, un puşti înfipt în gard cu gâtul, copilul ce-şi sugrumă mama pentru nevoia corpului său de moarte.. În timp ce cad din apartamentul îngheţat de amintiri, constat cum adulterul este pe primul plan după părerea creierului tău care tâmjeşte după plăcerea de a fi dezmierdat pentru ceva timp, iar ţie îţi face plăcere să fii atins, nu? Că mie da.

15

Tremur de frig la marginea iernii când mi-ai oferit o oglindă cu şnur roşu-gălbui ca să-mi linişteşti gândurile apocalipitice cu care m-am învelit la apusul urii ce trece dimineaţa.De când ai putut tu să rupi din tine să dai câinelui din scara blocului o bucăţică din artera pe care mi-ai dat-o mie? Nu, caşti plictisit la mine când îţi ofer cărticica sentimentelor mele prost-crescute care ar vrea să-ti vadă ochii mai de-aproape. Ce ai de gând cu asta? Ştii, era odată o fetiţă care iubea sa modeleze piesele de şah şi ştii, într-o zi s-a grăbit aşa tare, încât au modelat-o pe ea trăirile.
Dragostea şi ura nu se măsoară-n pastă şi vorbe, se măsoară în cum poţi tu omorî cel mai crud un zâmbet, dar dacă te chinui, poţi fi şi tu modelat ca o piesă de şah şi să îmbrăţişezi chiar tu ura... Să o sorbi din cană... Paradoxul e că e o cană roşie pe care scrie "dimineţi cu gust intens". Şi de fapt nu e un paradox, e perfect!
Verde verde, să mă dezmierde
Tic tac tic tac am un ceas si-am să te las.
Fiinţa din pieptul meu bate către un demon dulce-acrişor care-mi zâmbeşte pe sub mustăţi şi-mi face cu mâna spre a-mi oferi o bomboană pe care scrie "ceva dulce", evident că e ceva ce-am mai gustat şi mi-a plăcut un timp.Timpul aici se măsoară în distanţa de la care am căzut eu din copacul fericirii altora si vreau aşa mult să mă întorc să-mi culeg roadele.....

14

Ţi-e dor. Oameni care odată te-au minţit, trădat, te-au făcut de rahat. Şi totuşi ţi-e dor de ei. Dacă te-ai întâlni iar cu ei, ce-ai face? Aţi ieşi la o bere? I-ai întreba de ce ţi-au făcut rău? Le-ai trage o palmă? Aţi face sex? Hai să fim serioşi, nici nu v-aţi mai saluta.... Tu pur şi simplu nu vrei, iar persoana aia nu-şi mai amineşte de tine sau pur şi simplu nu-i pasă.
Etapele sunt simple : la un moment dat în viaţa ta, dai peste cineva care pentru un timp e universul tău. Universul tău e colorat şi-ţi oferă tot ce ai nevoie [sprijin, sfaturi, prostii de-astea], apoi într-o zi, universul tău frumos se destramă. Ia încearcă să-l faci la loc. Poţi? Sigur că nu, te vei tăia în cioburi.
Cum spuneam, nici nu v-aţi saluta...

13

Cu privirea stinsă
Eu din inmă-ţi spun,
Ţine-mi ţigara aprinsă
Eu sufletul pe tavă ţi-l pun
Poate ai uitat de mine
Eu încă-mi amintesc de tine
Am încă-n minte apusul
Ce-odată ne ocrotea
Ce sentiment frumos părea...
Noaptea ne-alegeam o stea
Dimineaţa m-aşteptai cu o cafea
Nu-mi pot stinge setea de tine, de noi,
Cum eram odată amândoi.

12

Mă uit la mine
De ce-am ajuns ca tine?
Băi trădătorule
Băi profitorule
Nu ţi-e milă de atâţia-n care tu nu crezi?
Ei cred în tine, tu chiar nu vezi?
Băi nehotărâtule
Băi parvenitule
Eşti cel mai mare nesimţit
Cum poţi tu să priveşti spre asfinţit?
Cum poţi să trăiesşti cu atâta ură?
Tu eşti făcut din răutate pură;
Şi-a fost foarte bine cât am fost fericit,
Când am dat de greu, desigur nu ţi-a priit.
Fir-ai al naibii tu să fii,
De-acum să te-audă numai greierii.

11

E frig şi e zăpadă,
Iar eu mă plimb pe stradă
Răsună paşii mei
Pe multe alei.
E-ntuneric, mă plimb
Tot oraşul îl colind
Alerg şi mă priveşti cu milă
Îţi arunc o privire umilă;
Pleci mai departe
Nu eşti aparte...
Tânjesc după adăpost
Poate chiar un rost,
M-aşez aici, rămân până mâine
Cine sunt eu? Sunt un câine...

10

Dimineţi ninse
Suflete-aprinse
Inimi stinse
Parcă desprinse
Dintr-o carte
Cu poveşti moarte
Lăsate deoparte.

O să iubesc
Iarăşi orbesc
Şi-am să zâmbesc.

Am aşteptat,
Am îndurat,
M-am săturat,
Dar nu am plecat.
Încă îndur,
Dar mă bucur.

9

-Într-o zi o să ai sentimentul că te-ai născut degeaba, poate simţi asta chiar acum. Nu te-ai născut degeaba, cineva are nevoie de tine şi tu ai nevoie de cineva. Nu te complace în situaţia de a fi un ratat!
- Pentru ce?
- Cum pentru ce? Să-ţi fie ţie mai bine!
- Ha! Mai bine cu ce? Dragostea e amară, fericirea e pentru cei proşti sau pentru nebuni, iar banii îi câştigă cei care nu depun nici un efort pentru ei.
- Păi şi tu ce vrei?
- Nimic.
- Chiar nimic? Hai că nu te cred! Trebuie să vrei ceva, e firesc.
- Hmm... Ar fi ceva...
- Hai spune-mi!
- Aş vrea să nu mai simt golul ăsta stupid în stomac de fiecare dată când cineva mă răneşte. Aş vrea să alerg desculţ prin iarba cum făceam când eram copil. Aş vrea să mă împac cu ideea că sunt un muritor de rând, dar cel mai mult as vrea..... să creez artă. Vreau să simtă şi alţii ce simt eu, vreau ca toată lumea să ştie de cantitatea de libertate pe care o vreau. Vreau ca ei să ştie că sufletul meu nu e un ceva mic de 2 lei!
- Ah, ce voinţă ai, copile....

8

Ştii, de fiecare dată când sfârşeşti ceva, începi altceva în acelaşi timp. Îţi aminteşti cu plăcere fără nici un regret şi n-are sens să verşi lacrimi amare pentru ceva ce nu merită sau pentru ceva ce te-a rănit profund. Dar dacă-ţi rămân semne adânci de la regrete? Începi să te înneci în altele şi uiţi de ce şi pentru ce. Te doare de fiecare dată mai tare şi ai prefera mai degrabă să-ţi înfigă cineva un cuţit în spate. Te doare atât de tare încât devii un nesimţit mai mare decât cei ce te-au rănit. Ironic, nu-i aşa?
Cineva mai mizerabil ca tine ţi se va opri în faţă într-o zi. Sigur, tu îl vei ignora, dar nu asta e important! Important e să-ţi aminteşti de el când vei fi rănit a nu ştiu câta oară. Persoana aia e de o mie de ori mai fericită decât tine...
Încearcă şi-ţi voi spune într-adevăr ce simt.....

7

Ţine cont o dată şi de tine, nu de alţii. Ia o decizie pentru tine, nu pentru alţii. Imaginează-ţi că nu sunt alţii, ci doar tu, pune-te măcar o dată pe primul loc şi nu te băga în rahaturi cărora ştii ca nu le vei ţine piept. Nu, nu te las în durerea ta... Şi când o să te distrugi, eu o să fiu acolo să-ţi reamintesc de unde vii şi unde te duci. Nu stinge ce ţi-a mai rămas în inimă şi fă promisiuni numai în momentul în care ştii sigur că te vei ţine de ele.
Te înneci destul de uşor în ceea ce numeşti tu alinare şi înţelegere şi spui în fiecare zi "Doar azi". Te pierzi de fiecare dată.... Trăieşti o minciună, poţi face ceva pentru a schimba asta şi totuşi, din comoditate, nu faci şi nu vei face asta. Nici azi, nici mâine....
Gata, azi m-am descărcat....

6

Nu te mai condamna atât şi mergi mai departe. Îţi place să te omori încet şi sigur? Eu m-am săturat să te văd cum îi priveşti pe cei de lângă tine cu atâta durere. Plâng durerea din ochii tăi. Nu-ţi prieşte să îţi faci atât rău, puiule...Cine sunt eu să-ţi zic toate acestea? Sunt fericirea şi durerea ta. Sunt dorinţele şi sentimentele tale. Sunt orgoliul şi încăpăţânarea ta. Sunt râsul şi plânsul tău. Sunt acel lucru care te doare pe tine cel mai tare în lumea asta. Sunt demnitatea din tine, dar şi curvă în acelaşi timp.
Vroiam de foarte mult timp să-ţi vorbesc, dar m-ai respins de atâtea ori încât te-am urmărit de la distanţă până când ai încercat să mă omori... Mă doare să ştiu că vrei să omori tot ce mai ai bun în tine... Închide ochii răutăţii şi deschide-i pe ai tăi, copile.
Sunt sufletul tău, nu mă mai alunga...


Russian Red - Upset

5

Îşi făcea vânt cu un evantai îngălbenit de vreme în acea zi călduroasă. Nu-şi mai suporta camera, aşa că închise filmul la care se uita şi se duse să-şi răcoreasca trupul cu un duş.
Lăsă apa să curgă peste ea, iar faptul că o gâdila o făcu să zâmbească. Auzea şi simţea doar apa în acel moment. Ieşi din baie, se îmbrăcă cu ceva subţire şi ieşi grăbită din casă. Era destul de cald afară, chiar şi seara, deci nu se gândea la o posibilă răceală.
Se culcă jos pe iarbă, simţind cum aceasta îi gâdila gâtul delicat şi mainile subţiri. Ar fi vrut în acel moment să acopere tot pământul, ar fi vrut ca pământul să-i simtă fiecare bătaie a inimii, sângele ce-i curge prin vene...
Se jucă cu câteva şuviţe de păr, iar o mână îi alunecă pe un sân. Se dezbrăcă, se culcă la loc în iarbă şi se gândi cum ar fi să facă dragoste cu mama natură.
Începu să-şi mângâie sânii şi coapsele cu ardoare, însă avea o piele atât de albă şi atât de lipsită de imperfecţiuni încât nu i-ar fi fost greu nimănui să-şi dea seama cât era de excitată.
Lumina lunii dezvălui un clitoris poate mult prea umflat, iar bătaia vântului nu ajută drept calmant. Fata începu să geamă, oricum în mijlocul pustietăţii nu avea cine să o audă şi chiar dacă o auzea cineva, nu o mai interesa în acel moment. Doar stelele o vedeau in toată perfecţiunea ei, dându-şi frâu liber dorinţei de a avea plăcere chiar acolo pe loc.
Dacă nu un orgasm o putea face fericită, atunci ce?


Emilie Simon - Desert

4

Încearcă să vezi un pic mai mult decât ce vezi cu ochiul liber. Fă imposibilul şi mai imposibil, dar totuşi atinge-l de fiecare dată.
Fi aşa vag încât să nu te mai înţelegi nici tu.
Loveşte-te de probleme şi imaginează-ţi diferite scene în care scapi din ele ca un supererou.
Fă din dragoste un dezastru, şi invers.
Du-te la mare, încearcă să crezi că plaja e o bucată din sufletul tău şi joacă-te cu ea.
Creează ce crezi tu ca a putea fi artă şi fi mulţumit.
Complică-ţi mintea făcând din ţânţar armăsar.
Dramatizează, deşi nu ai motive şi nici nu este cazul.
Arată subtil cuiva străin cât de mult te gândeşti la sex, însă fără avea vreo legatură cu persoana mai târziu. Complică-te.
Plimbă-te şi încearcă să vezi feţele copacilor.
Iubeşte un pui de animal gândindu-te că el te ţine în viaţă, deşi e mai slab ca tine.
Adormi gândindu-te că poţi zbura...
Felicitări, eşti un visător!

3

Aseară mi s-a părut o idee foarte bună să beau o grămadă de bere, dar asta e total neimportant. Ce s-a întamplat după ce am plecat din locaţia cu pricina, contează.
Am preferat, în metrou, să rămân cu privirea aţintită spre podea, dat fiind că mă usturau ochii foarte tare şi nu doream să dau impresii aiurea celor din jur. Totuşi, privirea mi s-a îndreptat spre picioarele unei femei care probabil nu aveam mai mult de 25 de ani. Mi se păreau atât de interesante şi de frumoase picioarele ei, încât doream să vad prin fustiţa neagră pe care o purta. În momentul acela, îmi creasem singură o senzaţie care probabil nu ar fi trebuit s-o am atunci şi acolo.
M-am uitat puţin la chipul ei, era extrem de transpirată şi am încercat să-mi dau seama dacă era din cauza căldurii sau pentru că era excitată. Doar gândul îmi inducea o stare plăcută. Posibil să mă fi dat eu de gol mai mult decât ea din moment ce nu ştiam la ce parte a corpului ei să mă uit mai bine.
Am zâmbit pe sub mustăţi si eram fericită că poate nu eram singura din tot metroul care era excitată şi căreia îi stătea gândul la cum ar putea face sex cu o tipă extrem de fascinantă.
Mai aveam două staţii, aşa că m-am concentrat mai bine asupra aspectului fizic al acestei fiinţe. Era blondă, dar nu genul ăla de blond spălăcit, şi avea nişte ochi cenuşii extraordinar de frumoşi. Sânii nu erau foarte mari, erau perfecţi [desigur, fiecare are viziunea lui asupra acestui "perfect"]. Deja îmi stătea gândul la faptul că în mod cert s-ar lăsa dominată în pat, ceea ce mă încântă şi mai mult.
Părea să aiba pielea destul de fină. Oare cât de mult i-ar fi plăcut mângâierea cuiva de acelaşi sex? Mie în mod sigur mi-ar fi plăcut mai mult decat orice pe lume, în acel moment..
Desigur, a venit vremea să cobor din metrou. Ce păcat...

2

Ai observat vreodată cât de mult te schimbă problemele de familie? Dar prietenii? Dar o relaţie?
Cam cât de mult suporţi să fii lăsat deoparte? Dar să fii minţit? Dar să fii trădat?
Doare? Nu renunţa, vine şi pentru tine ce e bun. Garantez asta.


Urăşti? Nu, te urăşti?
Faci rău doar de dragul de a te distra sau a-i distra pe alţii?
Laşi pe cineva baltă doar pentru binele tău?
Iubeşti banii mai mult decât o iubeşti pe propria ta mamă? Mai mult decât iţi iubeşti propria ta viaţă?
Ai comis aceste fapte şi te aştepţi la ceva mai bun în viaţă când ţi-e rău? Nu dramatiza şi schimbă ceva, nesimţitule.


Totuşi, te-ai trezit vreodată odihnit şi ai fost fericit toată ziua doar din această cauză?
Ai simţit vreodată mirosul vreunui anotimp? Oricare?
Ai stat vreodată până la ore târzii doar pentru a admira luna? Ai văzut cum luminează?
Te-ai repezit vreodată la geam doar pentru a vedea un curcubeu abia apărut?
Ai râs vreodată cu atât de multă poftă încât ţi-au amorţit "fălcile"?
Ai făcut pe cineva fericit şi te-a mulţumit doar acest lucru? Ai fost acolo când avea nevoie de tine?
Ai fost vreodată atent la felul în care scârţâie zăpada sau la felul în care trosnesc frunzele sub picioarele tale?
Visătorule, ai deja o avere atunci.

Întrebarea cea mai importantă este... Merită?

1

Azi mi s-a părut o idee bună să mă trezesc la 5 dimineaţa, din vis, să scriu. Sună stupid, ştiu. Ba chiar m-am dus la bucătărie să-mi fac o cafea. M-am trezit cu o nelinişte în suflet, probabil era de vină ora, nu mi-am dat seama. Brusc, mi se părea interesantă textura peretelui, vroiam doar să scap de sentimentul acela de nelinişte. Mi-am dat la o parte câteva şuviţe de păr de pe faţă şi am deschis geamul, poate văd ceva acolo. Şi am văzut o lumină la un etaj pe aripa cealaltă a blocului. Eram fericită să ştiu că poate mai e un singuratic pe lumea asta care poate-mi împarte gândurile şi sentimentul de nelinişte, la 5 dimineaţa. Nu, nu mă gândesc la vreo iubire din asta eterică, deşi înşel mereu cu gândul. Nu sunt o romantică incurabilă, însă gândesc atât de multe scene şi atât de îndetaliate sunt încât ar trebui de fiecare dată să fac un fel de film. Şi totuşi cine este această persoană misterioasă? 
Mă neliniştesc şi mai mult, aşa că îmi beau cafeaua şi mă duc înapoi la culcare. Nu are sens să mă macin pentru cineva pe care există o mare posibilitate să nu-l întâlnesc niciodată.
Şi dacă era o fată?














"Did you know you can't hate even if you say so? Well I know."