Ştii, de fiecare dată când sfârşeşti ceva, începi altceva în acelaşi timp. Îţi aminteşti cu plăcere fără nici un regret şi n-are sens să verşi lacrimi amare pentru ceva ce nu merită sau pentru ceva ce te-a rănit profund. Dar dacă-ţi rămân semne adânci de la regrete? Începi să te înneci în altele şi uiţi de ce şi pentru ce. Te doare de fiecare dată mai tare şi ai prefera mai degrabă să-ţi înfigă cineva un cuţit în spate. Te doare atât de tare încât devii un nesimţit mai mare decât cei ce te-au rănit. Ironic, nu-i aşa?
Cineva mai mizerabil ca tine ţi se va opri în faţă într-o zi. Sigur, tu îl vei ignora, dar nu asta e important! Important e să-ţi aminteşti de el când vei fi rănit a nu ştiu câta oară. Persoana aia e de o mie de ori mai fericită decât tine...
Încearcă şi-ţi voi spune într-adevăr ce simt.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu