1

Azi mi s-a părut o idee bună să mă trezesc la 5 dimineaţa, din vis, să scriu. Sună stupid, ştiu. Ba chiar m-am dus la bucătărie să-mi fac o cafea. M-am trezit cu o nelinişte în suflet, probabil era de vină ora, nu mi-am dat seama. Brusc, mi se părea interesantă textura peretelui, vroiam doar să scap de sentimentul acela de nelinişte. Mi-am dat la o parte câteva şuviţe de păr de pe faţă şi am deschis geamul, poate văd ceva acolo. Şi am văzut o lumină la un etaj pe aripa cealaltă a blocului. Eram fericită să ştiu că poate mai e un singuratic pe lumea asta care poate-mi împarte gândurile şi sentimentul de nelinişte, la 5 dimineaţa. Nu, nu mă gândesc la vreo iubire din asta eterică, deşi înşel mereu cu gândul. Nu sunt o romantică incurabilă, însă gândesc atât de multe scene şi atât de îndetaliate sunt încât ar trebui de fiecare dată să fac un fel de film. Şi totuşi cine este această persoană misterioasă? 
Mă neliniştesc şi mai mult, aşa că îmi beau cafeaua şi mă duc înapoi la culcare. Nu are sens să mă macin pentru cineva pe care există o mare posibilitate să nu-l întâlnesc niciodată.
Şi dacă era o fată?














"Did you know you can't hate even if you say so? Well I know."