15

Tremur de frig la marginea iernii când mi-ai oferit o oglindă cu şnur roşu-gălbui ca să-mi linişteşti gândurile apocalipitice cu care m-am învelit la apusul urii ce trece dimineaţa.De când ai putut tu să rupi din tine să dai câinelui din scara blocului o bucăţică din artera pe care mi-ai dat-o mie? Nu, caşti plictisit la mine când îţi ofer cărticica sentimentelor mele prost-crescute care ar vrea să-ti vadă ochii mai de-aproape. Ce ai de gând cu asta? Ştii, era odată o fetiţă care iubea sa modeleze piesele de şah şi ştii, într-o zi s-a grăbit aşa tare, încât au modelat-o pe ea trăirile.
Dragostea şi ura nu se măsoară-n pastă şi vorbe, se măsoară în cum poţi tu omorî cel mai crud un zâmbet, dar dacă te chinui, poţi fi şi tu modelat ca o piesă de şah şi să îmbrăţişezi chiar tu ura... Să o sorbi din cană... Paradoxul e că e o cană roşie pe care scrie "dimineţi cu gust intens". Şi de fapt nu e un paradox, e perfect!
Verde verde, să mă dezmierde
Tic tac tic tac am un ceas si-am să te las.
Fiinţa din pieptul meu bate către un demon dulce-acrişor care-mi zâmbeşte pe sub mustăţi şi-mi face cu mâna spre a-mi oferi o bomboană pe care scrie "ceva dulce", evident că e ceva ce-am mai gustat şi mi-a plăcut un timp.Timpul aici se măsoară în distanţa de la care am căzut eu din copacul fericirii altora si vreau aşa mult să mă întorc să-mi culeg roadele.....