30

Mi se-ntâmplă şi mie să trag cu ochiul, dar nu după reprezentanţii sexului masculin. Mă uit după tipe atât de frecvent încât cred câteodată că ar fi trebuit să mă nasc băiat. În fine, nu are importanţă asta. În viziunea mea, tipele simple, dar în acelaşi timp care au acel "je ne sais quoi", sunt cele mai frumoase fiinţe văzute vreodată. Mă doare-n cot sincer de ce personalitate ar putea avea o astfel de fată, pur şi simplu mă uit la ea în speranţa că-mi va stârni imaginaţia, aprecierea, interesul, so on and so forth. Un exemplu bun ar fi :

Lăsând deoparte plăcerile mele vizuale, sunt tipe-n lumea asta care arată foarte bine, dar care au o faţă de milioane, cum îmi place mie să zic. Ţin minte că se glumea pe seama tipelor care se dau cu fond de ten până ajung să arate ca nişte oompa loompas. Am râs până când am avut şocul de a vedea aşa ceva live, pe lângă colanţii cu animal print care abia stăteau pe un cur ce măsura probabil lungimea şi greutatea unei maşini RATB.
În concluzie, machiajul excesiv dăuneză imaginii sociale. Din momentul în care nu ştii cum să faci să-ţi acoperi imperfecţiunile, ai o mare problemă cu încrederea.
A da, nu ştiu de ce pomenesc asta, dar visul vieţii mele e să întâlnesc o tipă al cărei păr natural e roşcat şi, desigur, să nu aibă pistrui. Nu ma interesează dacă e jidancă sau nu.