Cu ocazia faptului că m-am săturat de boemisme şi cu ocazia faptului că se apropie nenorocita de sesiune, mi-am amintit de o pereche de ochelari de soare. Perechea cu pricina face parte dintr-o povestioară frumoasă pe care am să o scurtez în 2-3 fraze la propriu. Am băut, dar nu atât de mult cât să mi se stingă luminile şi îmi aduc aminte sigur că înainte de asta, am cerut ochelarii de soare ai unei prietene [pe care mai târziu m-am aşezat şi i-am rupt]. M-am trezit peste câteva ore că aveam perechea de ochelari a altei prietene, care a băut puţin cam mult. I-am luat cămaşa şi ochelarii de soare acasă, gândindu-mă că-i voi returna a doua zi.
A doua zi a urmat râsul de pe lume la telefon.
Eu : Bă vezi că ai cămaşa şi ochelarii la mine!
Ea : Poftim? Ochelarii sunt acasă..
Eu : Ba nu, sunt la mine!
Ea : Frate, sunt la mine pe monitor!
Eu : Vin să-ţi aduc cămaşa şi vin să văd şi ochelarii ca să mă conving.
Peste ceva timp, am ajuns cu posesiile ca să rămân proastă... Ochelarii de soare chiar îi avea! Atunci ăia ai cui sunt?? Nu am aflat nici până în ziua de azi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu