Încercând să mulţumesc persoane m-a învăţat ceva : să nu o mai fac. În schimb, am făcut invers, îi las pe alţii să mă muţumească. Şi după ce că sunt egoistă, mai sunt şi critică. Tocmai de-aia unul din motivele pentru care am făcut blogul ăsta este să-mi torn egoul mare pe "foaie". Nu e prima dată când folosesc această paltformă de blogging. Am mai scris cam 3 ani pe alt blog, dar mi-am băgat picioarele pentru că am vrut ceva nou, am vrut s-o iau de la capăt. De asemenea, am primit sugestia de a scrie sub un alter ego pentru că la momentul la care mi s-a zis asta, nu puteam să mă exprim in anumite feluri. Am făcut asta un timp, pentru a căpăta ceva încredere, dar acum mă doare-n cot de ce cred alţii de persoana din spatele acestei postări. So here I am. Dacă regret ceva? Sincer, dacă nu aş fi trecut prin căcaturi, probabil nu mai eram azi aici. Nu vă gândiţi la cine ştie ce.
Mască n-am, de-obicei vreau ca oamenii să vadă cât de mult îmi pasă [deloc] când vorbesc cu ei, deci de o mască chiar nu am nevoie. Dacă nu-mi placi, îţi spun în faţă. Dacă nu ma crezi cu ceva, nu-mi pasă atâta timp cât eu ştiu că e adevărat, şi nici nu voi încerca să te conving prea mult.
Nu cred in Dumnezeu, nu cred nici în prietenie. Prietenia, pentru mine, e ceva temporar, e egală cu nevoia de cineva/ceva. Încredere în mine am cât pentru toată planeta, dar în alţii nu, prin urmare dacă vreau să-mi bag cucu', mi-l bag.
Calmul meu combinat cu sarcasm de obicei scoate lumea din sărite. Totuşi, nu-mi trebuie prea mult să ard un pumn in ochi cuiva care mă calcă pe bătături [chiar o fac].
Cred că asta a fost prima şi ultima dată când am vorbit aşa deschis despre mine. O adevărată provocare în viaţa asta ar fi să întâlnesc pe cineva la fel ca mine.
Tu! Da, tu! Ştii că oamenii sunt temporari? Dă-mi voie....Prefer numerele, deşi nu mi-a plăcut matematica niciodată. Oamenii sunt trecători, la un moment dat apare un drum bifurcat şi vă despărţiţi. De ce? Pentru că aşa vreţi, pentru că vă schimbaţi. Rămâneţi cu ceva de la celălalt, pentru că aşa îşi construiesc fiinţele umane o personalitate : iau câte o bucăţică de ceva ce le place de la fiecare om întâlnit. Până la urmă, eşti ce vrei tu să fii, drag.... cititor.
Nu împrumuta căci s-ar putea să te pierzi pe tine.
Ţi s-a întâmplat vreodată să devii atât de "miştocar" încât să nu fii în stare să spui ceva drăguţ cuiva? Spre exemplu, în ultimul timp, dacă zic ceva drăguţ/frumos unei persoane apropiate, automat urmează o glumă pe seama acelei persoane, indiferent dacă suntem în public sau nu. M-am întrebat zile întregi [de fapt, e prima dată când am îndoieli asupra personalităţii mele] ce e cu mine. Şi am aflat! Sunt.... sunt.... nesimţită.
De când mă ştiu, sistemului meu imunitar i-a plăcut să-mi joace feste. Spre exemplu, doar dacă stau lângă cineva care suferă de ceva contagios, în maxim o săptămână mi se va declanşa acelaşi lucru, doar că de două ori mai rău.Desigur, asta nu m-a făcut să trăiesc într-un balon de plastic, dar totuşi am mai multă grijă de mine. Tocmai de aceea mă las de fumat. Mă gândeam zilele-astea că dacă mă las de fumat nu pierd nimic şi plus de asta nu e ca şi cum aş încerca să mă las de heroină. Nu e nici un fel de test de rezistenţă, pur şi simplu nu-mi mai place. M-am săturat în primul rând să-mi miroasă toate hainele a fum. Nu de alta, dar eu iubesc parfumurile mai mult decât ţigările.
Nu voi ţine prelegeri despre de ce nu e bine să fumezi, nu am nici un drept să fac asta, aş fi ipocrită, dar în primul rând chiar nu mă interesează de alţii [egoism si orgoliu la maxim, dar măcar nu profită nimeni de mine în destul de multe privinţe].
Voi nota periodic, strict pentru mine, cât timp a trecut de când nu mai fumez. Vreau să-mi demonstrez nişte lucruri.
De când am intrat la facultate, am învăţat câteva lucruri folositoare care presupun că se pot aplica şi-n alte circumstanţe :
1. Poţi lipsi tot anul atâta timp cât ai bază în cineva că-ţi va împrumuta cursuri şi te va ţine la curent cu detaliile. Totuşi dacă eşti prost şi nu-nţelegi cursurile, e cazul să te panichezi. În primul an, am învăţat că dacă vii mereu la cursuri şi înveţi, nu înseamnă neapărat că o sa iei toate examenele. Am în prezent 3 restanţe din primul an. O colegă care munceşte a venit de câteva ori doar şi a luat toate examenle cu brio. Fuck logic.
2. Nu ştiu cum e la alţii, dar la mine sunt oameni care sunt dispuşi să-ţi împrumute cărţi, cursuri etc., însă când se apropie sesiunea, e fiecare pentru el. Seems legit. Nu-ţi împrumută nimeni ceva cu 2 săptămâni înainte de sesiune, aşa că asigură-te dinainte că ai totul pus la punct.
3. Când un profesor îţi dă un proiect de făcut, fă-l! Proiectul ăla îţi va asigura notă de trece şi, de ce nu, notă mare. Dar nu e mereu valabil. Profesorul ăla pote fi şi un bulangiu notoriu dacă doreşte.
4. Politeţea te salvează. Mi s-a întâmplat de câteva ori să întârzii cu proiectele si asta mereu după sărbători. Totuşi, le-am trimis cu scuzele de rigoare şi cu urări de sărbători etc. Mi-a cam asigurat nota de trecere. Repet : profesorul poate fi un bulangiu notoriu.
Cam asta e. A se reţine că aceste lucruri nu se aplică peste tot.
Cu ocazia faptului că m-am săturat de boemisme şi cu ocazia faptului că se apropie nenorocita de sesiune, mi-am amintit de o pereche de ochelari de soare. Perechea cu pricina face parte dintr-o povestioară frumoasă pe care am să o scurtez în 2-3 fraze la propriu. Am băut, dar nu atât de mult cât să mi se stingă luminile şi îmi aduc aminte sigur că înainte de asta, am cerut ochelarii de soare ai unei prietene [pe care mai târziu m-am aşezat şi i-am rupt]. M-am trezit peste câteva ore că aveam perechea de ochelari a altei prietene, care a băut puţin cam mult. I-am luat cămaşa şi ochelarii de soare acasă, gândindu-mă că-i voi returna a doua zi.
A doua zi a urmat râsul de pe lume la telefon.
Eu : Bă vezi că ai cămaşa şi ochelarii la mine!
Ea : Poftim? Ochelarii sunt acasă..
Eu : Ba nu, sunt la mine!
Ea : Frate, sunt la mine pe monitor!
Eu : Vin să-ţi aduc cămaşa şi vin să văd şi ochelarii ca să mă conving.
Peste ceva timp, am ajuns cu posesiile ca să rămân proastă... Ochelarii de soare chiar îi avea! Atunci ăia ai cui sunt?? Nu am aflat nici până în ziua de azi..
